Primul capitol CINCI REGULI DE AUR, din cartea “Cum să-ți cumperi o casă!“, ediția a 3-a, 2017

1. Alegerea unei locuințe ia timp

Este bine să vă rezervați cel puțin două- trei săptămâni pentru a observa ce se întâmplă pe piața imobiliară, să vă informați cum evoluează prețurile și tendințele cererii și ofertei. Niciodată nu e bine să vă opriți asupra unei oferte, luați o decizie doar când aveți termeni de comparație.

3. Când cumpărăm? Când avem banii și când găsim o locuință care să merite acei bani.

Și atunci când spun că avem banii, mă refer la faptul că avem un venit constant și relativ sigur ca să putem lua un credit ipotecar sau imobiliar.
Avansul este primul pas și în funcție de cât de mare este el este bine să ne și alegem locuința. Atenție, în funcție de cât am economisit pentru casă, putem ști CE RISC NE ASUMĂM ȘI CE CUMPĂRĂM.
La un avans mic, apartamentul cumpărat trebuie privit ca o variantă la chirie, cel puțin până la un sfert din perioada de rambursare.
Juridic, ești acolo, ești proprietar cu o ipotecă în favoarea băncii, dar practic riscul este mai mare de a o pierde.
Este din punctul meu de vedere situația creditelor de la Prima casă, cu avans de 5%, legate de un indice bancar ROBOR aflat la un minim istoric, sub 1%. Ca urmare, este mai bine să cumpărați o locuință mică, la un preț redus, care să vă asigure un start locativ (doar este Prima casă), care să nu vă îndatoreze mai multe de 50% din venituri, iar zona să fie aleasă tot după criterii de închiriere, ca să aveți confort –aproape de serviciu, de o zonă de birouri sau/și de o zonă cu facilități de petrecere a timpului liber sau shopping.
La un avans mai mare, de peste 25%, sau dacă este cumpărată cash, deja locuința trebuie privită ca o investiție și trebuie cercetată bine piața, atât din punctul de vedere al zonei, cât și al vecinătăților, facilităților, infrastructurii.
Această locuință va fi o monedă de schimb în viitor și important este să fie bine cotată, ca să o puteți vinde ușor, când veți dori o casă mai mare, dacă familia crește sau dimpotrivă, o locuință mai mică și un rest de bani în cont pentru călătorii.
Cumpărați în acest caz apartamente bine poziționate, luminoase, nu la parter, lângă parcuri, cu toate mijloacele de transport la scară, cu vecini liniștiți.

3. Niciodată nu cumpărăm o casă duși de val, ca să prindem momentul, pentru că am aflat că mulți achiziționează acum și cresc prețurile– astfel de decizii pripite sunt de cele mai multe ori păguboase.

Cunosc o familie care s-a îndatorat pe 25 ani, în 2008, ca să cumpere o garsonieră veche, mărginașă, fără acces la metrou, fără parc sau școală bună în apropiere, cu 85.000 euro. Astfel de exemple pot apărea și din achizițiile viitoare.
România a prins până acum doar două crize imobiliare, prima mai mică, între anii 2000 și 2001 și una mai mare, pe care ne-o amintim cu toții, între 2008 și 2014, dar astfel de momente de creștere și scădere tot vor mai fi, este în natura pieței imobiliare să oscileze în funcție de câți bani sunt în piață și de cât de bine merge economia.

Un indice informativ cu evoluția prețurilor locuințelor găsiți și în carte, peste câteva pagini. Nimeni nu știe însă cu certitudine ce va fi în viitor, așa că nu vă entuziasmați prea mult când analiști imobiliari estimează că vor mai crește foarte mult în 2017-2018, dar nici nu vă panicați când alții văd la tot pasul bule imobiliare care se sparg.

4. Ce căutăm? Cea mai bine poziționată locuință, la cel mai bun preț în acest moment.

Nu cea mai ieftină, pentru că acolo poate peste câțiva ani va fi un ghetou sau este construită ieftin și prost. În ultimii 15 ani, am văzut cum apartamentele vechi confort 3, din cartierele bucureștene, au scăzut dramatic la jumătate din prețul celorlalte. Acesta este doar un exemplu de cât de mult se poate devaloriza o locuință și în România.
Dar nici cea mai scumpă neapărat, pentru că poate aceea are doar un marketing foarte bun, un proprietar care știe să își laude marfa și în timp nu își va merita banii.
Apartamentele și casele bune sunt rare, chiar dacă în ziare și pe site-uri vedem mii de anunțuri.
Americanii zic location, location, location lucru care începe să se înrădăcineze ca principiu și în piața imobiliară din România, diferențele de preț pe zone fiind din ce în ce mai mari, la fel și calitatea construcțiilor noi.
Acum, în România, location înseamnă mult mai mult decât pe vremea părinților noștri și chiar mai mult decât acum câțiva ani, mai ales în marile orașe, unde piața s-a dezvoltat accelerat.
Location înseamnă zonă, dar și vecinătăți –printre care apropierea de parc este cea mai importantă, nivel al infrastructurii, facilități urbane, facilități sociale, metode de petrecere a timpului liber în apropiere. Mai multe detalii despre alegerea zonei găsiți în capitolul special alocat acestui subiect.
Nu plecați la drum cu o idee preconcepută că știți totul despre zone, prețuri și ce locuințe se mai vând, înainte de a verifica momentul actual al pieței.
Căutați oportunitatea, cea mai bună locuință care se încadrează în buget și într-o zonă bine cotată, cât mai aproape de serviciu sau măcar de școala copiilor. Poate veți afla că sunt de vânzare locuințe noi în zone mult mai bune decât cea în care locuiți sau de care ați aflat din diverse surse.
Ce verificăm? Totul, de la vecinătăți, la uși, băi, parchet, acte și stare juridică a locuinței.

5. Casa perfectă o avem doar atunci când o construim singuri.

Când cumpărați una gata făcută trebuie să acceptăm o situație de compromis. Acest sfat îi are în vedere pe cumpărătorii nehotărâți sau perfecționiști, care au în minte un tipar ideal de la care nu vor să se abată.

Pentru a-i ajuta îi sfătuim să-și facă o listă de priorități și să stabilească ce este mai important pentru ei: funcționalitatea, designul, zona sau prețul?

Pentru unele persoane contează mai mult utilul, funcționalitatea – câte dormitoare și câte băi are casa, cât de mare este livingul și cât de ușor se fac trecerile între camere etc
Pentru alții este mai important designul și merg atât de departe încât vor o clădire nonconformistă (am văzut o casă de vacanță în formă de triunghi, iar arhitectul credea că se integrează în peisajul montan, dar camerele aveau multe pierderi în zonele de colț, am vizitat odată o vilă imensă în care camerele erau repartizate ca ramurile unui copac și cred că și proprietarii se încurcau în desișul scărilor interioare, dar în living casa arăta spectaculos, iar terasele erau superbe).

Și în ceea ce privește zona, părerile sunt împărțite.
A fost o perioadă moda să stai într-o zonă de periferie, într-un cartier nou de vile sau un ansamblu rezidențial cu circuit închis și multe spații verzi. Atenție însă, o astfel de zonă de periferie nu înseamnă numai aer curat și vecini de calitate, ci și un traseu mai lung la serviciu și către școlile copiilor.

Opțiunea pentru o locuință situată în zonă centrală sau semicentrală elimină acest inconvenient, statul cu orele în trafic, dar dezavantajele sunt poluarea și prețurile mult mai mari ale caselor.
Pe toate nu le putem avea decât în situații excepționale, la prețuri exorbitante.

Două exemple de zone perfecte unde am dori cu toții să locuim: Bulevardul Kiseleff, din București, unde pe vremuri se plimbau trăsurile boierești la Șosea, dar care și-a păstrat valoarea în timp și astăzi, aici fiind situate cele mai scumpe locuințe din București, multe vile mari, înconjurate de spații verzi, în vecinătatea clădirii Guvernului României și al doilea exemplu este cel al faimoasei zone Central Park, din New York, Statele Unite ale Americii, unde se găsesc cele mai dorite locuințe din lume.

Mai multe informații, pașii de urmat, comparații și recomandării găsiți în cartea “Cum să-ți cumperi o casă!“, ediția a 3-a, 2017.